Mami

Fotografia mea
Oakville, Ontario, Canada
nascuta in mijlocul verii, am pastrat traditia, si am nascut doi pui tot vara. Acum imi apar cuibul, imi hranesc puii si ii invat sa zboare. De ce "Piata vietii"??? E locul in care dai si primesti, in care analizezi incotro sa o iei, cu ce sa te incarci, ce decizi sa cumperi ca sa aduci acasa.....un loc imaginar in care sufletele interactioneaza. Nu se folosesc bani, ci trairi, sentimente, calcule rationale sau reactii spontane!

14 iulie 2010

La multi ani mie !!

E o onoare sa-mi pot spune La multi ani!! Nu-i asa? Spunem tutoror, ne spun ceilalti, dar de ce sa nu lasam mandria la o parte si sa ne felicitam, sa ne propunem prin urari un nou start catre proiecte, vise, sa ne mobilizam!


GUST VIATA! Da, caci de la o varsta stam deoparte si culegem picaturi de intelepciune, de rabdare...si mai gustam o felie de tort, mai gustam putina sampanie...in fiecare an.

Viata e frumoasa dupa 30 de ani, mult mai frumoasa decat pana la 30 de ani! Acum am ce derula, amintiri frumoase, si in primul rand copii, cele 2 mandre, care ma motiveaza zilnic sa nu-mi concediez zambetul!

13 iulie 2010

ORL continuare

Dupa o pauza de mai mult de o luna revin cu vesti despre mine! Deci exist!

A urmat internarea la Bucuresti, recoltarea biopsie "pe viu", luuunga asteptare a rezultatului...si ziua de ieri!

Chiar daca vorbele sunt de prisos, nu pot uita sentimentul de "pacient"...fiind internata la sectia "chirurgie oncologica" te simti un pic d'al lor, negativismul se combina cu speranta de bine. In zilele de internare se accentueaza stressul, nervii explodau la orice nimic, gandul catre fete ma facea sa ma simt ca un leu in cusca, refuzam mancarea, asteptam biopsia si plecarea. Nu imi era frica de biosie, stiam ca se va intampla la sala de operatie, asa a si fost, doar ca a durut, am simtit ca imi smulge ceva. stiu ca bucatica de tumora a fost ff mica, dar a durut, mai ales dupa aceea, a fost cea mai grea durere de cap, caci ma durea peste tot. Am asteptat rezultatul mocnind acasa si a sosit un pic mai devreme. Era scurt si concis: proces inflamator cronic. Brusc mi-a crescut speranta de bine la 80 %. In ziua urmatoare eram la spital, sa vad negru pe alb diagnosticul. Bucuria s-a evaporat, caci m-au trimis cu proba(biopsia) si acel rezultat la Institutul V Babes, iar acolo am inteles ca diagnosticul decisiv va veni peste 2-3 saptamani. Era nevoie de alta analiza care putea confirma sau infirma primul diagnostic. Deci, iar asteptare...
Ieri am ridicat rezultatul Imunohistochimic, care este bun, adica confirma inflamatia. Urmeaza interventia chirurgicala, dupa canicula, probabil septembrie-octombrie.
Ce va fi nu mai conteaza, ce a fost..la fel. Nu va fi usor sa uit!