Inca un an a trecut!

Spunea A mare inainte de o serbare, intr-un an, nu mai retin exact: "Vine Craciunul, vine Anul nou, vine Boboteaza si Sfantul Ion!!" Peste Craciun am trecut, am petrecut la limita bunului simt, prin ochi de copil, cu obligatii, satisfactii, oboseala....dar vine Anul nou, deci trebuie sa fac bilantul lui 2009. Unii numara anii de la ziua de nastere la urmatoarea, altii dupa anul scolar, altii dupa anul bisericesc...eu acum vreau sa-l "arhivez" pe 2009. Un an scurt, greu, dar frumos! Scurt pentru ca am senzatia, ca si altii din preajma mea, ca timpul alearga, zboara, devine treptat ca un blitz....prea repede. Greu, adica chinuitor, ...intai mi-a descoperit virusul hepatitei B in sarcina....in loc sa ma bucur pe deplin de sarcina, am trecut intai prin starea de soc, apoi m-am acomodat cu gandul, apoi am trecut la situatia "en garde". Asta a fost in prima parte a anului, in sarcina...apoi recuperarea dupa operatie a fost tare grea, iar acum la finele anului incerc sa-mi tin neuronii in viata!

 

Despre Amica, numai de bine, s-a copt in 2009 "cozonacelul", a aparut si ne bucura cu fiecare zi. Totodata avem si o umbra pe suflet cand ii vedem hemangiomul de pe spate...speram sa stagneze macar! Incerc sa ma gandesc cat mai putin la asta, astept sa treaca timpul sa decida doctorul daca va interveni chirurgical sau nu, daca mai asteptam, speram.... Amare, a facut muulte in aceste an, dar cel mai important a fost ca a inceput sa schimbe dantura: pe 14 iulie( hm, s-o iau ca pe un cadou?)l-a pierdut pe primul dinte...hmm, ce faza tare! S-a tot clatinat dintele, ea era curajoasa si ma tot indemna sa-l trag, iar intr-o dimineatza l-a pierdut la chiuveta in timp ce se spala pe dinti. A venit plangand la mine, mamaaaaa da' ce plangea "l-am pierdut la canaal, nu mai vine Zana Maselutaaaa!!!" Parca a fost mai ieri cand ii ieseau primii dintisori, iar acum ii schimba!!??? Timpule, mai usurel!


Ne-a surprins si cu premierea( mentiune de fapt) la festivalul Amicii.....Spun ne-a surprins, mai ales pe mine, caci n-am dat prea mare importanta, fiind ocupata si cu bebelina ....tot imi spunea ca va avea un spectacol, dar in mintea mea se contura imaginea unei serbari, chiar nu stiu de ce imi intra pe o ureche si imi iesea pe alta. Cand am dus-o in ziua cu pricina, intai am aflat ca evenimentul nu se tine in gradinita ei, ci la o sala de spectacol. Wow, era o scena adevarata, iar sala era plina de parinti, copii, cadre didactice! Apoi, iarasi wow, exista un juriu, cica e festival ce se intinde pe 3 zile....!!! A fost ca un dus rece, mi-a parut rau ca n-am facut un efort mai mare, o costumatie, ceva... In juriu erau oameni de teatru, muzica, cadre didactice. Nu stiam ce sa cred la finalul interpretarii( a fost numarul 5 in concurs) cand juriul a solicitat sa repete prezentatoarea cine este concurenta....


oare au sesizat ceva, le-a placut sau nu o gaseau pe liste??!!
"
Doamna educatoare era foarte optimista, a spus "Vom un premiu, sigur, a fost foarte bine N-am crezut in ziua concursului, caci au urmat inca 5 concurenti si nu stiam cu vor canta si in zilele urmatoare ale festivalului. Trec zilele si vine ziua finala, premierea, organizata in curtea gradinitei organizatoarea, ca o serbare campeneasca. Fiind in aer liber, A mare se strecoara printre oameni si dispare, normal, nu aveam copila rabdare pana vorbeau organizatorii, si probabil nici ea nu credea ca va fi premiata. Se striga premiul I, II si III, copii care meritau intocmai, cred ca studiau muzica! Nu speram sa se acorde si mentiune, a fost singura, a strigat-o pe fii-mea, am treasarit si eu si doamna educatoare, nu ne asteptam. A mers pe scena, si-a ridicat premiul, felicitarile si a fost invitata sa recante piesa din concurs, dar a fost foarte emotionata si a refuzat! Si pe ea a luat-o prin surprindere, mai ales ca nu era langa noi(eu si doamna) si am luat-o de la coada pentru pictura pe fata...ahh, tocmai urma ea, dupa atata asteptare! :))

Sigur au fost si alte actiuni notabile, cand o sa-mi amintesc am sa actualizez bilantul lui 2009!