Cu Drag

E Dragobete! Si ce? Da, si ce daca e ? Pentru mine a aparut undeva in jurul anului 2000, nu ma refer ca prima dragoste, ca sentiment intens, ci ca motiv de sarbatoare. Apropiindu-se tot mai mult Dragostea Americana, comerciala, presa romaneasca tragea la vedere si sarbatoarea pur romaneasca, Dragobetele. Cei ce nu au vrut sa accepte Valentine's Day s-au agatat de Dragobete, din patriotism cred.
Eu nu m-am agatat de niciuna, asta nu inseamna ca raman rece la astfel de zile...nu, din contra, ma fac sa ma gandesc la iubire, sa-mi cern sentimentele, sa ma gandesc cat de frumos este sa iubesti, sa fii iubit. Doar atat, nu sarbatoresc, nu dau nas porcariilor comerciale.
Regret ca nu exista o zi dedicata dragostei adevarate, complexe...o zi care sa-i faca pe oameni sa-si numere dragostea, sa stranga intr-un loc toate tipurile: dragostea fata de cei dragi( copii, parinti), fata de jumatatea sa ( el/ea).....
Sau poate ca este mai bine ca sunt impartite in alte zile, ziua copilului, a mamei....
Sa revin la Dragobete, ma face o astfel de zi sa ma gandesc la iubire neimpartasita, la iubire franta, la urcusurile si coborasurile vietii, la jumatatea aleasa....e frumos, se cerne totul si ramane doar ce e mai frumos!

Limitele intre prieteni

Zilele trecute am primit cu toata inima in casa mea un vechi prieten...ne stim din clasele primare, cand plecam spre scoala pe drumurile care nu difera cu mult fata de anul in care traim...pe o poteca batatorita, facuta pe langa gard, ce ocolea diverse gropi, croita parca special doar pentru 2 pasi....noi, copii, ne atentionam reciproc ca ne-am stropit dresurile sau pantalonii de scoala...am fost impreuna si in adolescenta, ne vizitam des, ne confesam, ne intelegeam bine de tot. Cei din jurul meu imi spuneau ca nu-i genul meu, ca nu pot avea asa un prieten, ca e alt tipar, ca suntem diferite, daaa, ca despre cea mai buna prietena a mea este vorba.
Am asistat la priemele prietenii cu baietii, adica si eu la intalnirile ei de 1 zi sau 10, si ea la ale mele. Nu a asistat la propriu, ci a fost langa mine cand mi-au sticlit ochii, cand pluteam de emotii, ne-am sfatuit, ne-am srpijinit.
Sa revin la zilele trecute....a venit, am discutat despre copii, caci asta ne preocupa acum, dar printre probleme, mi-a trantit o replica ce sugera ca eu am actionat intr-un moment al vietii si nu asa cum am relatat eu ca s-a intamplat. Nu conteaza intamplarea, derularea, ci parerea ei. Asta m-a zdruncinat, inca o data mi-a fost divedit ca si cel mai bun prieten interpreteaza cum vrea, si nu asa cum ii explici tu. Nu e prima data cand de la ea primesc o referire la o actiune veche de tot.
Prin astfel de faze, inevitabil, incep sa selectez ce pun pe tava, caci stiu ca nimeni nu te vede asa cum esti, ca nimeni nu te intelege asa cum vrei sa fii inteles...si ceea ce doare cel mai tare este dezamagirea tarzie...simti ca ai acordat degeaba timp, incredere si respect!
Nu pot sa inchei prietenia, au fost alte momente mult mai dure care puteau pune capat prieteniei, dar exista totusi ceva ce ne leaga...atunci, nu-mi ramane decat sa creez limite, sa gandesc de 2x.

Franturi

A mica papa supa, adica piure de legume la pranz, iar dimi mar ras si uneori suc de mar+morcov. In activitatea ei nu-si mareste ritmul ci doar tonalitatea....cuminte, cuminte, pana la senzatia de foame, caci baga un ragnet, ca doar e leoaica... A inceput sa apuce cu ambele maini...este asa frumos cum intinde ambele manute cand ma vede( mai ales cu biberonul, caci il recunoste). Regret c an-am prea facut poze in perioada asta(luna febr), dar aseara tati a vrut sa recuperam si am filmat-o la baita, cum plesneste apa si rade cu glas, prinde ratusca si o baga in gura...iar la final tine degetel in gurita, caci iar a lovit-o foamea!!!

A mare...domnisoara! Diseara vine o prietena la ea...revin cu impresii!

Edit:
Parca a fost in transa, doar musafirul a contat, initiau tot felul de activitati...casa a aratat ca dupa razboi! Nimik grav, spun eu, le-am lasat sa faca ce doresc ele, sa se bucure de perioada asta...
Soseste cealalta mamica, si cand vede dezmatul le spune sa faca ordine, invocand un motiv....ele pregatesc camera de joaca pe tema "clubul": jaluzele inchise, veiozele aprinse, ba chiar si un blitz de la camera video pus strategic sa bata ca un reflector pe perete...
Cam asa se distreaza fetele la 6 ani!

Ti-am citit jurnalul!!

Vine A mare sa-mi zica razand: Ti-am citit Jurnaluul!
Nu stiu ce fata am facut, dar am ramas uimita...jurnal intim nu am, asta dupa ce o fractiune de secunda m-am gandit ca despre asa ceva ar fi vorba. Apoi, o alta fractiune de secunda, m-am gandit ca poate e o replica din vr'un film disney...si zic sec Da!???
Ma invita sa-mi arate....era vorba despre meniul telefonului mobil, in prima ramificatie gasise submeniul Jurnal, in care ar fi lista de apeluri.

Asa ca m-am lamurit si i-am explicat domnisoarei diferenta dintre Jurnalul personal si Jurnalul de apeluri!!