Dupa o pauza de mai mult de o luna revin cu vesti despre mine! Deci exist!
A urmat internarea la Bucuresti, recoltarea biopsie "pe viu", luuunga asteptare a rezultatului...si ziua de ieri!
Chiar daca vorbele sunt de prisos, nu pot uita sentimentul de "pacient"...fiind internata la sectia "chirurgie oncologica" te simti un pic d'al lor, negativismul se combina cu speranta de bine. In zilele de internare se accentueaza stressul, nervii explodau la orice nimic, gandul catre fete ma facea sa ma simt ca un leu in cusca, refuzam mancarea, asteptam biopsia si plecarea. Nu imi era frica de biosie, stiam ca se va intampla la sala de operatie, asa a si fost, doar ca a durut, am simtit ca imi smulge ceva. stiu ca bucatica de tumora a fost ff mica, dar a durut, mai ales dupa aceea, a fost cea mai grea durere de cap, caci ma durea peste tot. Am asteptat rezultatul mocnind acasa si a sosit un pic mai devreme. Era scurt si concis: proces inflamator cronic. Brusc mi-a crescut speranta de bine la 80 %. In ziua urmatoare eram la spital, sa vad negru pe alb diagnosticul. Bucuria s-a evaporat, caci m-au trimis cu proba(biopsia) si acel rezultat la Institutul V Babes, iar acolo am inteles ca diagnosticul decisiv va veni peste 2-3 saptamani. Era nevoie de alta analiza care putea confirma sau infirma primul diagnostic. Deci, iar asteptare...
Ieri am ridicat rezultatul Imunohistochimic, care este bun, adica confirma inflamatia. Urmeaza interventia chirurgicala, dupa canicula, probabil septembrie-octombrie.
Ce va fi nu mai conteaza, ce a fost..la fel. Nu va fi usor sa uit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu