Cu pasi mici prin noroi

Am cautat o fotografie cu noi, fetele.....n-am gasit, caci n-am nimic mai recent, doar acesta din vara 2010.
Nu despre asta vreau sa spun acum, ci despre o parere prieteneasca....
Mda, o intalnire cu prieteni de familie, mai noi, ce-i drept. Nu stim de vreo 2 ani. Atunci eram insarcinata, o femeie calma, fiind la a doua sarcina stiam cum e sa fii gravida...nimic nou, nu tensiune, emotii controlate...
A aparut si pitica, viata s-a schimbat, eu incerc sa ma impartin 3-4 ....sa ma clonez, sa fiu, sa fiu, sa fiu....
m-am retras, si acum, la o intalnire acceptata cu greu de mine, sa primesc "Esti tare ciudata de cand ai al doilea copil!"
N-aveam pregatit un raspuns, m-am scuzat doar ca n-am nimic cu lumea din jurul meu, ca nu o fac intentionat....
acum, la rece, ma gandesc ca nu merita justificarea, scuzele n-au nici o valoare...nu conteaza
Probabil nu pierd nimic, dar nici nu castig! Astept sa creasca fetele mele si sa-mi permit si eu jumatate de ora de privit la TV, o plimbare in parc fara sa car o maimutica dupa mine sau sa stau in fata masinii de cusut si sa-mi pun neuronu'-creator la incercare....
Imi ramane decat sa zambesc, sa sper, sa trec mai departe....sa nu pun la suflet parerea unei femei(mame)ce avea alte asteptari de la mine.

E primavara

1 si 8 Martie
Sunt minunati copii si ale lor surprize....
Bucurandu-ma zilele trecute de ideile fetelor, mi-am amintit primul 8 Martie de cand sunt mama: bucuria ca a spus primul cuvant, doar ca acela a fost Tata. Ca rasplata, A mica spune intr-una numai Mama, pe Tata nu reuseste( sau nu vrea) sa-l spuna deloc.
Nu ma gandeam atunci ce frumos e sa-ti vina copilul-scolar cu o felicitare facuta/scrisa de el, cu un zambet larg sa spuna Te iubesc mami!!

Nici cea mica nu s-a lasat mai prejos...
Doarme cu mine, adica eu cu ea( de cand am dezvatat-o de suptul degetului) si modul ei de a a dormi este haotic, pozitii ciudate....
Totusi, in seara de 8 Martie vroia sa isi bage nasucul intre fata mea si perna, se cuibarea sub obrazul meu, si pentru prima data m-a luat de gat si m-a strans, apoi a adormit in pozitia aceea incomoda, dar nimic n-a mai contat in acele clipe.

Asa ca, primavara poate sa vina! De la mine are un vot, eu mi-am primit " vestitorii" deja!

M-au ciuruit!

,zise A mica!

jumatatea lui februarie....febra peste 39, gatul este alb, infectia a acaparat totul;
antibiotic, apoi la cateva ore se destupa acumularea supra-infectiei din nas, gat;
febra continua, recidiveaza la 4 ore;
apar semne de ameliorare, febra pare a fi stapanita, dar - in paralel- nu se mai accepta nimic in gura, imposibil de inghitit, nici macar bolul alimentar, saliva;
doar 4-5 lingurite de apa.....;
injectii in paralel cu antibioticul sirop;
apar semne de revenire, dar nu se accepta prea multa mancare in gura, nici macar biberon;
se completeaza setul de injectii cu inca 4;
ma refac dpa tot acest chin, dar dupa 1 saptamana ma supun recoltarii de analize...un calvar, ca-n camasa de forta, ....
si peste toate astea....m-au ciuruit: 6 injectii, apoi 4, apoi ambele maini ca sa obtina 2-3 picaturi din sangele meu

Caut stapan

Nu prea am ce sa spun....aceasta catelusa cauta un stapan iubitor! Doar un suflet sa o ingrijeasca si iubeasca isi doreste, nu cere bani in schimb. Stie sa ceara afara pentru nevoile sale.